De această dată, considerăm necesar să menționăm informații legate de formarea enoriei de azi – Cîrța și Ineu – , deoarece până la mijlocul secolului al XVIII-lea și alte sate din regiunea Ciucului de Sus făceau parte din această enorie. Astfel, în afară de cele două localități din prezent, și Mădăraș făcea parte ca enorie din parohia Csík-Nagyboldogasszony (Adormirea Maicii Domnului-Ciuc) în ciuda faptului că avea propria biserică de dinainte. În 1742, ascultând voința enoriașilor de acolo, se desparte de enoria de atunci și devine independent. Și în cazul satului Dănești se produce o schimbare după construirea bisericii noi și după 1930 devine independent.

După părerea istoricilor, construirea bisericii de la granița celor două sate, Cîrța și Ineu, a avut loc în secolul al XV-lea. Biserica este înconjurată de un zid de cetate în formă de cerc neregulat cu ambrazuri, de o înălțime de 8 metri, construită din piatră brută și este situată pe un deal abrupt. Biserica a fost renovată de mai multe ori de-a lungul secolelor, însă construiri mai mari s-au efectuat în anul 1720, respectiv 1796 și în anii următori. O parte din zidurile bisericii vechi au fost înlocuite, numai sanctuarul rămâne în starea originală, iar naosul se extinde. În prima jumătate a secolului al XX-lea se efectuează alte modificări, renovări de mai multe ori, ajungând la forma actuală.

Înflorirea activității bisericești din secolul al XX-lea din Transilvania facilitează și înviorarea enoriei din Csík-Nagyboldogasszony. Se îmbunătățește îngrijirea spirituală a enoriașilor precum și administrarea corectă a bunurilor bisericești, munca președintelui și membrilor consiliului parohial devine mai responsabilă. Încurajatorii acestei îmbunătățiri sunt preoții în funcție care drept exemplu slujesc enoriașii. Ei administrează sacramentele: cunună, botează, înmormântează, predă religie. Menționăm, de exemplu, numele protopopului Rancz János care la începutul anilor 1900 rezolvă problemele comunității în armonie cu consiliul parohial. După moartea lui din 1909, Dr. Kászonyi Lajos devine părintele, de al cărui nume se leagă înființarea organizației locale a asociației culturale Uniunea Populară Catolică. În 1925 această organizație se reorganizează; numărul membrilor în aceea vreme este de aproape 450.

O întâmplare semnificativă în viața enoriei este Crăciunul din 1934 când Márton Áron, episcopul de mai târziu care în aceea vreme este unul dintre îndrumătorii Uniunii Populare Catolice din Ardeal, vizitează enoria. În discursul său de atunci subliniază importanța educării morale, oneste și credincioase a tinerilor, precum și necesitatea de a ne îngriji limba maternă și cultura.

O mare realizare a organizației locale a Uniunii Populare Catolice a fost Casa Populară Catolică construită între anii 1936-1937, din vecinătatea școlii de stat. În această casă capătă loc și școala confesională. În ciuda greutăților, viața culturală se înviorează. De exemplu, în 1939 în biserică se organizează o adunare unde corul școlii și o grupă dintre copiii de la grădiniță prezintă un spectacol. De altfel, mișcarea uniunii populare se dezvoltă în timpul părintelui Sass Antal între anii 1922-1939 când în clădirea nouă se țin cursuri educative la care sunt invitați și intelectuali renumiți precum Domokos Pál Péter, Dr. Élthes Endre, Szász József, Antal Áron, Baumgarten László, Beczásy Zoltán și alții. Între timp, se înființează echipa teatrală, există grupuri de recitare și de lectură, se organizează petreceri ocazionale și sub conducerea dascălului Szász József au loc activități corale active. Dascălul Szász József se ocupă cu educarea muzicală a tinerilor timp de două decenii. Urmează exemplul său și dascălul actual al enoriei, Bálint Zoltán, care s-a angajat să instruiască orchestra de suflători a copiilor de aproape 60 de membri. Primul lor concert de neuitat a avut loc în biserică de Crăciunul anului 2007. Copiii, probabil, se vor aminti la acest moment și la bătrânețe.

În perioada de după Dictatul de la Viena, în domeniul bisericii și al vieții culturale are loc o schimbare semnificativă. Învățământul confesional se înviorează și școala publică își deschide porțile. La scurt timp după transferarea părintelui Sass Antal, părintele Dr. Erdélyi András este cel care preia administrarea activităților bisericești. Efectul celui de-al doilea război mondial însă se simte tot mai intens în comună. De aceea, părintele împreună cu membrii consiliului parohial pun obiectele sfinte și arhiva la loc sigur după care și el însuși evadează de front, și nu se mai întoarce în enorie niciodată.

După al doilea război mondial urmează o perioadă critică, noul regim persecută oamenii bisericii, preoții, și interzice activitățile organizate de ei. Într-o asemenea perioadă critică, în 1945 parohia este preluată de părintele mult respectat Lestyán Ferenc, vicarul episcopal de mai târziu, care încearcă să păstreze și să aprofundeze sentimentele religioase ale enoriașilor. În vremea lui se elimină predarea religiei și moralei religioase din școală, însă el continuă educația religioasă în biserică și nu se descurajează de consecințele acesteia. Pentru această activitate, a fost calomniat și arestat de mai multe ori. Dintre preoții din perioada următoare trebuie menționat lupta continuă cu forța publică a părintelui Ambrus József (1956-196l). Această luptă coincide cu perioada colectivizării când populația opune rezistență tot mai crâncenă amenințărilor, intimidărilor frecvente. Tocmai de aceea crește încrederea față de biserică, puterea atractivă a acesteia, tot mai mulți copii participă la educația religioasă din biserică. Puterea nu aprobă asta și din această cauză, în 1961, părintele este forțat să părăsească enoria. Este urmat de părintele Rancz József care continuă munca predecesorului său între anii 196l-l972.

Dintre preoții transferați în enorie mai trebuie să-l amintim pe Székely Gergely care între anii 1975-1990, cu talentul să excelent de organizare, reînnoiește gardul cimitirului mare. Pe lângă îngrijirea sufletească a enoriașilor, tot de numele lui se leagă și construirea casei dascălului și a clopotarului, sprijinirea financiară a enoriașilor mai săraci, cultivarea mai economică a terenurilor bisericești. După schimbarea de regim, este Fábián Zoltán cel care preia îngrijirea sufletească a enoriei. Între meritele sale se numără, între altele, achiziționarea și binecuvântarea unui nou clopot precum și renovarea completă a orgii.

După plecarea părintelui Fábián, din august 2008, noul părinte este Farkas Árpád care consideră, pe lângă serviciul în biserică, obiectivul său principal clarificarea bunurilor bisericești, rezolvarea situației terenurilor în cartea funciară, renovarea exterioară și interioară a bisericii, deci aranjarea bunurilor bisericești. După preluarea conducerii bisericești, cu ajutorul conducătorilor comunei, imediat a început renovarea parohiei, construirea capelei mortuare. Binecuvântarea acesteia din urmă va avea loc la data de 15 august 2010. Între timp, s-a efectuat renovarea parțială a clădirilor bisericești anexe, s-a realizat iluminarea drumurilor de acces spre turn și biserică. La începutul anului 2010, a fost ales un nou consiliu parohial care, pe lângă sarcinile zilnice, încearcă să pună în aplicare idei (între altele, dezvoltarea turismului) care ajută la progresul vizibil al enoriei și la aprofundarea sentimentelor religioase ale enoriașilor.