Educație

Istoria educației a comunei Cîrța poate fi urmărită înapoi în mod clar până în Evul Mediu când se poate vorbi de educația din comuna Nagyboldogasszony (Adormirea Maicii Domnului). În această epocă, preoții bisericii au fost cei care se ocupau de copiii enoriașilor. Faptul că deja la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea mulți tineri născuți în satul Nagyboldogasszony pleacă în călătorie de studiu în străinătate arată eficiența educației organizate de atunci. Deja la sfârșitul secolului al XVI-lea învățătorul este cel care educă copiii satelor. Din documentul datat din 28 martie 1649, care îl menționează pe „învățătorul din Nagyboldogasszony” Rákosi Benkő István ca judecător public în Ciuc, putem conclude importanța educației. Nu există documente care atestă unde se desfășura instruirea, însă se presupune că în primele secole învățarea avea loc în biserică, eventual în clădirea parohiei sau în casa învățătorului.

La începutul secolului al XVIII-lea, episcopul Mártonffy György avea grijă de școală. El obligă enoria la angajarea unui învățător instruit, la menținerea și îngrijirea unei clădiri de școală potrivite. Enoriile puteau angaja un învățător sau dascăl numai cu permisiunea și acordul părintelui și al protopopului.  

Enoria Nagyboldogasszony cu siguranță avea o clădire destinată școlii deja în 1726. Episcopul, care considera educația o chestiune importantă, în anul 1721 îi obligă pe enoriașii săi să-și trimită copiii la școală. Tot enoriașii trebuiau să asigure învățătorului un salariu de jumătatea celui preotului. Enoria, de asemenea, se ocupa de îngrijirea casei dascălului și a anexelor gospodărești aferente.  

Nu se știe precis ce se învăța în prima epocă precum și în sec. al XVII-lea și al XVIII-lea, dar episcopul dispune ca copiii să învețe scrierea și bunele moravuri. În același timp, a dispus ca dascălul să le învețe cântecele religioase. Din toate acestea putem conclude că copiii neapărat învățau rugăciuni, cântece religioase, morală religioasă și scriere.  

După organizarea apărării granițelor, și autoritatea seculară se ocupă mai mult cu educația. Dispoziția educațională Ratio Educationis care a intrat în vigoare din anul 1777 dispune ca frecventarea școlii și predarea în limba maternă să fie obligatorii. În acest cadru trebuie să se învețe scrierea și citirea, calcularea elementară și cunoștințele de religie. După aceea au fost introduse școlile „triviale” în care sistemul educațional trebuia să conțină trei discipline: gramatica, retorica și dialectica. Prima informație precisă cu privire la conținutul educației datează din epoca reformelor. În anul școlar 1837/1838 se învățau următoarele discipline: religie, răspândirea evangheliei, citire și scriere, gramatică, dictare, calculare orală și la tablă, scriere de scrisori, serviciu în biserică.

În condițiile reglementărilor legii școlii din anul 1854 se dispune școlarizarea obligatorie a copiilor cu vârsta de 6-12 ani și trimiterea la repetarea școlii a copiilor cu vârsta de 13-15 ani. La ajunul revoluției din 1848-49 problema școlii romano-catolice începea să devină mai important; posibilitatea de a trece la educația în școli publice s-a format în esență.  

Legea învățământului public care se leagă de numele lui Eötvös József a avut efect. Se înființează consiliul de școală ca autoritate de supraveghere a școlii sub președinția părintelui.
Sarcina consiliului de școală este eliminarea absenteismului de mari proporții și rezolvarea problemelor legate de școală în general. În 1871 se înființează o școală separată și la Ineu, astfel cea veche rămânând numai pentru Cîrța. În acest an, la Cîrța școala funcționează cu cinci clase și 185 de copii. În 1872 consiliul parohial și adunarea consiliului de școală decid să se construiască o nouă clădire de școală la Ineu. În 1874 se termină noua clădire de școală construită din piatră și lemn, și acoperită cu țigle, care are două săli de clasă și trei săli de lucru. Pe vremea aceea s-a înființat un consiliu de școală separat și la Ineu. Noua clădire a făcut posibil creșterea numărului de școlarizați precum și introducerea învățământului public în adevăratul sens al cuvântului.  

Întrucât, atât la Ineu, cât și la Cîrța școlile erau ale bisericii romano-catolice, inspectorul și directorul școlii a rămas în continuare preotul local, cu toate că și autoritățile seculare ale enoriei, precum și consiliul școlii aveau un cuvânt de spus cu privire la problemele legate de școală. Structura, planul de învățământ, metodele de predare și eficiența educației din învățământul public au adus prestigiu școlilor. 

Primul război mondial a cauzat pierderi umane și financiare ireparabile în comună. Din acest motiv, la data de 9 octombrie 1921, conducătorii comunei au cedat clădirea școlii împreună cu terenul și clădirile aferente din Ineu statului român. În salvarea învățământului confesional din Cîrța au jucat un rol foarte important părintele Sass Antal și președintele consiliului parohial Gidró Alajos. Astfel, în anii 1920 la Cîrța funcționează atât școala confesională, cât și cea publică. În acești ani, predarea are loc înainte și după prânz; înainte de prânz se țineau orele de teorie, iar după prânz, cele practice la care copiii construiau numai instrumente folosite în agricultură.  

În 1924 în școlile de stat se aplică legea învățământului al lui Anghelescu. Această lege a înființat învățământul obligatoriu și gratis de șapte clase, însă a dispus, în același timp, predarea limbii române și în școlile frecventate numai de copii maghiari. Situația era la fel și în grădinițele, care s-au deschis definitiv abia în anul școlar 1929/1930. Comuna nu putea să susțină școala publică, de aceea în 1928 aceasta s-a închis, însă în anii 1941-1948 a funcționat din nou până la introducerea reformei învățământului.  

Înainte de 1940, numai câțiva copii au fost duși în școli superioare, și aceștia au fost copiii unor părinți mai înstăriți din clasa „privilegiaților”.   

Dictatul de la Viena a schimbat apartenența la stat a Transilvaniei de Nord. Specificul principal al sistemului de învățământ maghiar stabilit din nou a constat în faptul că limba de predare a devenit din nou limba maghiară. Cel de-al doilea război mondial însă și-a făcut efectul în curând care în 1944 a dus la suspendarea predării. În toamna anului 1944 predarea a început din nou în mod clar cu întârziere și cu situație financiară gravă, cu lipse în cadre didactice, în condițiile întoarcerii „regimului român”. Învățarea a fost împiedicată de faptul că părinții erau nevoiți să-și țină copiii la lucru.  

În toamna anului 1946 deja se simțeau măsurile restrictive ale statului român, deoarece s-a introdus din nou predarea obligatorie a limbii române, precum și predarea istoriei și geografiei României.

Reforma învățământului din 1948 a adus schimbări semnificative; a eliminat învățământul confesional, iar învățământul de stat a devenit exclusivă. S-a introdus școala primară de stat de șapte clase cu predare în limba maghiară și la Cîrța. Ineu a rămas cu patru clase și patru cadre didactice și cu grădinița. Odată cu reforma învățământului începe și propagarea ideologiilor comuniste în școli. După model sovietic, educația religioasă este eliminată din școală și înlocuită cu doctrinele ateiste. La asta a servit și organizația pionierilor înființată în 1949.  

Între timp învățământul a început să se dezvolte. S-a introdus învățământul de opt, respectiv zece clase care a însemnat că, începând cu anul școlar 1974/75, la Cîrța s-a introdus și o clasă liceală, iar în același an s-a înființat un atelier de școală bine dotat.

De la mijlocul anilor 1980 s-a introdus o practică în baza căreia elevii trebuiau să învețe în limba maternă a profesorului, urmărind astfel românizarea învățământului.

În timpul agriculturii socialiste, cadrele didactice sunt nevoiți să facă practică în agricultură împreună cu elevii. Această practică consta în fond în faptul că toamna elevii trebuiau să lucreze pe terenurile gospodăriilor colective pentru sume banale.
Activitățile educaționale și de predare s-au completat în mod organic cu activități sportive. În 1984 în curtea școlii s-a construit un patinoar cu tribună care a dat avânt interesului pentru hochei.  

Cu ocazia Zilelor Adormirea Maicii Domnului (zilele satului) din august 2000 a avut loc ceremonia de numire a școlii în cadrul căreia școala a fost denumită după Mártonffy György, episcopul născut în sat.

În prezent, în ambele sate funcționează școli și grădinițe care se ocupă în total de 378 de elevi. La Ineu, în grădiniță sunt 41 de copii, iar în școala cu clasele I-IV, 61 de elevi. La Cîrța, școala funcționează cu 188 de elevi din care 55 sunt în clasele primare, iar 133 de elevi în clasele generale. În grădinița de la Cîrța sunt 51 de copii.  

Școala Generală „Mártonffy György” din Cîrța oferă posibilitatea învățământului la distanță pentru elevii de clasele V-VIII. De această posibilitate profită 31 de persoane din satele vecine, iar de programa de a doua șansă, care include clasele I-IV, 6 persoane. Astfel, numărul total al elevilor din școlile și grădinițele celor două localități în anul școlar 2009/2010 este de 378. 

Cu privire la numărul cadrelor didactice, în comună lucrează 5 educatoare, 8 învățătoare și 18 profesori. În afară de asta, 6 persoane ca personal auxiliar, 1 contabilă, 1 secretară și 1 bibliotecar ajută la funcționarea eficientă a școlii.

Sursă: Dr. Pál-Antal Sándor, Karcfalva Múltjából (Din istoria Cârței)
Szabó Miklós – Jakab Sámuel, Mesél a múlt (Trecutul povestește),
Csíkjenőfalva 800 éves története (Istoria de 800 de ani a satului Ineu)
Redactat de:
Farkas Beáta