Este situată în partea estică a Transilvaniei, în colțul de nord al Depresiunii Ciucului, la altitudinea de aproximativ 720-725 de metri. Nu s-au păstrat documente scrise cu privire la formarea satului, însă având în vedere stabilirea secuilor în Depresiunea Ciucului și dezvoltarea adăposturilor lor în sate, putem presupune că aceasta a avut loc la sfârșitul secolului al XII-lea – începutul secolului al XIII-lea. Însă dacă – după părerea istoricilor – luăm în considerare evidența dijmelor papale din anii 1332-1333, este sigur că și Cîrța exista deja atunci ca așezare, împreună cu celelalte sate învecinate. Denumirea inițială a satului este discutat, însă ca enoria Nagyboldogasszony (Adormirea Maicii Domnului) apare deja în documentele anilor 1400. Dovada acestui fapt este biserica construită în secolul al XIV-XV-lea care este comună de atunci cu satul Ineu. Iar centrul enoriei Nagyboldogasszony era și este și acum Cîrța.
Primele descoperiri arheologice au apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Acestea au fost descoperite mai ales în vecinătatea bisericii și în timpul renovării acesteia. Pe baza descrierii lui Némethy József, părintele de atunci, arheologii susțin că ceștile, ceaunul, cuțitul de bronz și celelalte obiecte datează din anii înainte de Hristos.
Ca parte integrantă a secuimii, la stabilirea lor, locuitorii satului Cîrța trăiesc în organizări obștești. În schimbul obligațiilor militare câștig anumite libertăți, își rezolvă treburile civile pe baza drepturilor și regulilor de autoguvernare. Ca și celelalte sate din secuime, și Cîrța este organizată în cătune (în magh. tízes), fapt ce practic era important din punct de vedere militar. Începând din anii 1500 însă se dezvoltă stratificarea socială, apar nobilii, boierii, jelerii, iobagii, etc. De-a lungul timpului, locuitorii participă la diferite războaie, dar în același timp sunt nemulțumiți de conducere, se revoltă și suportă consecințele în mod amarnic. Conform recensământului din anul 1614, în sat trăiau aproximativ 52 de familii, printre care așa-numiții lófő (nota traducătorului: înseamnă nobil de rând, cavalerist, din lat. primipili), liberii (n.t.: în magh. szabadok, în lat. libertini), iobagii străvechi (n.t.: în magh. ősjobbágyok, în lat. atavici), iobagii subjugați (n.t.: în magh. fejekötött jobbágyok, în lat. subiugati), jelerii, slugii. La începutul anului 1694, tătarii care invadează zona Ciucului, ard satele – printre aceștia și Cîrța -, mulți oameni sunt uciși sau prinși în captivitate. Unele schimbări au loc la începutul anilor 1700 când populația trăiește din agricultură, însă politica represivă a dominației austriece marchează soarta secuimii. Astfel, în următoarea jumătate de secol, cea mai mare problemă a satului constituie plata dărilor. Mai agravează situația reorganizarea protecției Transilvaniei din anii 1762-1764, când mulți dintre locuitorii Cârței sunt înrolați în trupa de grăniceri cu forța. Tot de asta se leagă și „masacrul de la Siculeni” cunoscut de toți, când multe familii secui au fost măcelărite. În timpul serviciilor militare îndelungate, treburile celor rămași acasă sunt rezolvate de adunarea satului, scaunul de judecată al satului, judele satului și jurații. În 1841 Cîrța ca și comună obține dreptul de a ține târguri. În baza acestui drept poate să țină târg săptămânal în fiecare zi de joi, iar acest obicei a rămas valabil până și în zilele noastre.
După revoluția și războiul de independență din 1848, în comună începe un proces de îmburghezire. Comerțul prosperă, se deschid magazine, restaurante, apare meșteșugăritul. De la începutul secolului al XX-lea, se dezvoltă activitatea industrială care se limitează la activitățile de artizanat precum fierăria, lăcătușeria, activitatea de mașinist, cizmăria, tâmplăria, pielăria, etc. Între timp, apar morile de apă și fabricile de cherestea, producția de lemn ia avânt, iar fabricile mai mari produc mai ales pentru export. Fabrica de cherestea a lui Orbán József funcționează deja în 1927 cu două gatere, iar după instalarea unui generator, din 1929 alimentează o parte a comunei cu energie electrică. Activitatea principală a populației însă rămâne agricultura și creșterea animalelor. Principala sursă de venit a satului sunt pădurile și pășunile care constituie proprietatea comunității. Se înființează composesoratul care este administrat de un organ ales, iar membrii beneficiază de venit pe baza așa-numitelor drepturi.
Dezvoltarea pașnică este tulburată de al doilea război mondial, și nici sfârșitul acestuia nu aduce liniște în comună. Populația este afectată de secetă, foamete și șomaj, de aceea mulți pleacă în Bihor unde condițiile de viață sunt mai favorabile. După aceea, urmează naționalizarea și colectivizarea, iar odată cu asta viața oamenilor din Cîrța se schimbă radical. O parte din membrii familiei lucrează la fermele colective, ceilalți caută alte locuri de muncă; fac navetă la Miercurea Ciuc unde lucrează în fabrici, sau chiar se mută în oraș.
După schimbarea de regim din decembrie 1989, viața economico-socială se îmbunătățește. Fermele colective din Cîrța și Ineu sunt lichidate, plugarii, chiar dacă numai parțial, își primesc înapoi terenurile confiscate, iar rezolvarea drepturilor de proprietate se desfășoară și în prezent. Composesoratul revine la viață, activitățile industriale și comerciale se intensifică, cu dezvoltare vizibilă, și de data aceasta, în domeniul prelucrării lemnului. În locul fostei fabrici de cherestea a lui Orbán, în prezent, funcționează o fabrică de mobilă modernă care produce pentru export, asigurând astfel locuri de muncă pentru o parte din locuitori. Rețeaua comercială și de ospitalitate se dezvoltă în mod vizibil, se deschid pensiuni, iar magazinele alimentare și industriale așteaptă clienții cu o ofertă diversificată de mărfuri. Unitatea ospitalieră a lui Antal Ernő oferă posibilitatea organizării unor evenimete precum nunți, botezuri, petreceri de zile onomastice, praznice, etc. Afacerea de familie Pensiunea Europa administrată de Gidró Magdolna oferă servicii de cazare și masă pentru aproape 60 de persoane. Pe lângă acestea, mai există și alte posibilități de cazare în comună la care pot apela pelerinii sau alți vizitatori, de exemplu, de Rusalii, sau de alte sărbători.
De ani de zile funcționează farmacia, cooperativa de credit, sucursala locală a Casei de Economii și Consemnațiuni (CEC) care facilitează semnificativ rezolvarea operațiunilor comerciale atât persoanelor fizice, cât și unităților economice și comerciale.
Odată cu intrarea în secolul al XXI-lea, dezvoltarea comunei Cîrța devine și mai vizibilă, întrucât, câștigând diverse proiecte, conducătorii comunei încep investiții mari. În ultimii ani s-a construit rețeaua de apă potabilă și sistemul de canalizare care parcurge cele două sate, s-a efectuat consolidarea parțială a malului râurilor Olt și Székaszó. Clădirile școlii, grădiniței și primăriei au fost renovate, de asemenea, piața a fost construită și predată pentru folosință. În 2010 se continuă modernizarea casei de cultură din centrul comunei, a clădirii consiliului vechi precum și a sediului composesoratului. Acoperirea, modernizarea și extinderea patinoarului, precum și terminarea construirii capelei mortuare va fi dusă la bun sfârșit, etc.
Așadar, din cele de mai sus se vede că dezvoltarea economico-socială a comunei Cîrța se desfășoară în conformitate cu cerințele epocii.
Sursă: Dr. Pál-Antal Sándor,
Karcfalva Múltjából (Din istoria Cârței)